Cred că am depresie

Am găsit pe net simptomele depresiei şi eu am unele dintre ele:

• trecutul şi viitorul sunt văzute în culori întunecate – de prin februarie eu tot văd lucrurile mai întunecat, mai ales de când s-a trecut la ora de iarnă
• tulburări de somn – de când renovează vecinii apartamentul dorm cam 3 ore pe zi
• sentimente de vinovăţie – e un sentiment atât de nou încât nu sunt aşa sigură că îl am
• pierderea plăcerii pentru activităţi care aduceau plăcere – sigur din cauza depresiei m-am lăsat de fumat
• scăderea energiei, oboseală – de când am tulburări de somn mă simt foarte obosită

Nici nu ştiu de unde am luat-o.

Cred că am o zi proastă

A trebuit să vin la serviciu cu taxiul pentru că mi-a expirat abonamentul de la metrou şi nu aveam bani să îmi iau o cartelă de 2,5 lei.

Calculatorul merge ca o râşniţă.
Sunt din nou master of my domain, împotriva voinţei mele.
Mai am şi o durere de cap simpatică.
Aş vrea să ţip, dar ar fi trebuit să fac asta înainte să plec de acasă.

Cum fac sex capricornii

Se pare ca blogul ăsta are răspunsul, că a tot fost găsit după căutarea asta.
Şi mai vroiam să mă laud că nu mai fumez de peste o săptămână. Fiind o persoană arogantă, am decis să mă declar deja nefumătoare şi să închei subiectul, mai ales că nu mai am nevoie de comentarii pe blog (am adunat câte îmi trebuiau – mulţumesc!)

• O să încerc să aflu cum fac sex şi alte zodii!

Glume proaste de nefumători

Era doar o glumă proasta postul anterior, în care anunţam subtil că nu am reuşit să mă las de Facebook. Oficial, tocmai am intrat în a ŞASEA zi ca nefumătoare.

Sincere felicitări! Sper să devin o veritabilă nefumătoare antipatică.

That was it, ca să zic aşa

Cam asta a fost… Nu m-am putut abţine mai mult de patru zile. Chiar am încercat, deşi nici în astea patru zile nu am fost uşă de biserică, adică nu m-am abţinut de tot. Poate mai încerc altă dată.

În apărarea mea, e mai stresant decât credeam lăsatul de fumat şi am nevoie de ceva care să mă ţină ocupată. Poate după ce termin cu ţigările de tot, mă las şi de Facebook.

Viva la Resistencia

Nu am fumat şi am şi dovada (foto).

Mersi, Marc.

I’v lost the best friend that I ever had

Vreau să fumez! Partea cea mai proastă e că am şi ţigări, că a fost atât de draguţ Contabilu’ că mi-a lăsat şi mie 2.

Asta e melodia care descrie cel mai bine the pain, the horror and the suffering

A treia zi, după plasture

• Azi am renunţat la plasture involuntar. Sunt ok. Am compensat cu irish coffee, preparată cu bunătăţi de la Arina din cameră.
• Vreau să mă mai las o dată de fumat, că îmi place – am unele momente în care mă simt high.
• Fumez de peste 9 ani. Dacă renunţ trebuie să îmi schimb atitudinea şi să terorizez toţi fumătorii să renunţe, că e mai sănătos, frumos, sexi, cool?
• Am făcut sondaj (dreapta), să vad câtă încredere au oamenii în mine. Până acum doar m-au ignorat (5 voturi???)

Ziua 2

Mi-am descoperit cel mai nou bun prieten, Nicorette. Nu e ăla din poză, că nici pielea aia nu e a mea – la mine arată mult mai sexi. Acest bun preten şi tovarăş m-a făcut să dorm toată ziua, cum ar veni 12 ore. Asta e toată ziua a doua. Se pare că lăsatul de fumat e mai uşor decât îmi imaginam.

Singurele probleme pe care le-am întâmpinat până acum au fost sfaturile. Toată lumea are o părere despre ce să fac când am chef să fumez, despre ce muzică să ascult când nu am chef să fumez. Am o agendă întreagă cu numere de telefon la care pot să sun în cazul în care simt că cedez. În aceeaşi agendă am notate cel puţin două moduri diferite în care să reacţionez în fiecare situaţie posibilă.

Trebuie să beau multă cafea şi să dorm mult; să nu ies din casă sub nicio formă şi să îmi ocup cât mai mult timp cu plimbări lungi; în ceea ce priveşte mâncarea, toată lumea a căzut de acord.

Day one

Azi-dimineaţă am hotarât să mă las de fumat.

După ce am luat decizia -  care nu e mare chestie, renunţi şi gata – mi s-a făcut brusc foame. Cea mai bună soluţie părea o omletă. Doar că nu e chiar atât de simplu. Am făcut mai întâi curat prin bucătărie.  Două ore mi-au trebuit să mănânc o omletă.

După ce am mancat am spălat vasele, lucru pe care nu l-am mai făcut de vreo juma’ de an.

După masă am zis că să vad şi eu un episod, să mă râd. Doar că nu puteam să mă uit aşa, fără nimic de ronţăit, aşa că mi-am luat nişte orez chinezesc şi am aţipit un pic imediat ce am terminat de mâncat. După şase ore de aţipeală m-am trezit să vin la serviciu.

Când m-am trezit parcă aş fi fumat o ţigară, da’ m-am abţinut eroic, că doar nu mă controlează pe mine o ţigară. M-am certat cu contabilu că nu era acasă să îmi dea şi mie bani, aproape am pocnit doi puşti până să ajung la metrou, iar vânzătarea de la magazinul ală din Pipera de la metrou a fost mai antipatică decât am văzut-o io vreodată.

În rest, e bine! Am mai renunţat azi la unghii lungi şi la Facebook, dacă tot eram în zona cu renunţări, şi m-am apucat de blog, că tot am temă la şcoală să adun comentarii pe blog.

Deci, daţi cu părerea în blogul meu!